Pana nu de mult credeam in prietenia adevarata...credeam in acea prietenie care dureaza o viata intreaga indiferent de circumstante, dar realizez cu tristete ca m-am inselat. Cu trecerea timpului constat, cu parere de rau, ca noii prieteni te fac sa-i uiti pe cei vechi, pe cei care odata au fost langa tine atunci cand ai avut nevoie, care s-au bucurat si au plans alaturi de tine. Se pare ca toate aceste lucruri se uita...e trist, nu credeam vreodata ca o prietenie atat de stransa si de frumos construita se va destrama incet, incet.
Nu poti obliga pe cineva sa-ti ramana prieten oricat de mult ti-ai dori lucrul acesta, oricat de mult doare trebuie sa-l lasi sa plece...
Din nou totul se rezuma la A fost odata...:(

"Cine sunt eu?

Chiar asa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toti oamenii...un om cu calitati si cu defecte in armonie, un om care s-ar putea mandri cu fapte marete, dar totodata ar trebui sa se simta rusinat de anumite fapte care nu-i fac cinste...

Un om cu greseli omenesti, cu experiente de viata frumoase, dar si urate, un om cu framantari interioare si cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar si cumplit de nefericit, un om care s-a prabusit si s-a ridicat de multe ori, un om care de cateva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regasit de fiecare data. 

Un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire si in iubire si care a cunoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor...

Sunt un om care a inteles, intr-un tarziu, ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi fericit si ca fericirea nu e conditionata de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber si de a avea iubire...

Un om care s-a trezit adeseori in rutina si amortit, care a ratacit pe drumuri incerte si care a facut alegeri proaste...

Sunt un om care a inteles ca iubirea nu ofera garantii, ca ea devine uneori amaraciune, ca fiecare fluture din stomac isi ia zborul si ca, oricat de mult am iubi si oricat de mult ne-am darui, oamenii ne pot abandona, ca si cum nu am insemnat nimic pentru ei.

Sunt un om care a cunoscut binele si raul, care a ales rational , dar si irational, un om care, atunci cand priveste in urma, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neimplinite..."

 Citat din "Fluturi", de Irina Binder. 

...ma regasesc in totalitate...

Nu sunt suficient de puternica cat  sa suport toate  astea! Toata  viata mea m-am impulsionat sa fac fata problemelor, oricarei probleme care ma depasea, oricarei probleme care ma invingea....si nu ma dadeam batuta. Acum NU mai pot!!..e prea mult…nu sunt destul de puternica! 

Totul pare atat de fals…aceasta idee ca lucrurile bune se intampla oamenilor buni si ca exista magie in lume si ca cei umili si drepti o vor mosteni. Sunt prea multi oameni buni care sufera pt ca ceva de genul asta sa fie adevarat. Exista prea multe rugaciuni care raman fara raspuns. In fiecare zi ignoram faptul ca lumea noastra e stricata si ne repetam noua insine ca totul va fi bine.”Vei fi bine!” Dar nu este deloc bine si odata ce intelegi asta…nu e cale de intoarcere.Nu exista nicio magie in lume, sau cel putin astazi nu exista!!

Port in gand mereu doar privirea ta
Relitatea nu o pot accepta
Ieri erai cu mine,azi nu mai esti
Ce s-au scris candva au fost doar povesti

........................................................
Astazi cerul parca e innorat
Totu-n jurul meu imi pare schimbat
Uneori viata e de neinteles
Ea nu iarta iar tu nu ai de ales


Este ultimul tau drum,te-am pierdut
Amintirea se asterne-n trecut
Ieri erai un suflet nevinovat
Astazi ingerii din cer mi te-au luat..

Vei ramane in gandul meu
La bine si la greu
Iar tot ceea ce-am facut impreuna ne va lega mereu....
:(

http://www.youtube.com/watch?v=wJMz7Res_5s

De ce norii grei nu vor sa plece?

De ce sufletul meu e gol si rece?

Adolescenta

Uita-te pe gaura cheii! Usa da inspre o camera unde ai incuiat un adolescent. Camera are doua usi, situate fata-n fata, dar printr-una poti numai sa intri si pe cealalta poti numai sa iesi! Este locul in care te simti adolescent, o stare nesigura, intri copil si, pana sa intelegi ce se intampla , te uiti pe gaura cheii , incerci care usa se poate deschide si te trezesti matur.

Nu este frumos sa te privesti pe gaura cheii, dar este atat de palpitant!

Copii sunt fericiti, apoi cresc repede, nu inteleg cand si cum au devenit adolescenti si lupta cu inertia, doaresc sa depaseasca etapa asta cu viteza sporita, pentru ca nu stiu ca-i asteapta maturizarea.

Parintii lupta pentru fericirea copiilor lor, dar fericirea aceasta este cuantificata printr-un sistem de masura agreat de ei.

Bunicii sunt cu mult mai intelepti, ei au detasare in analiza faptelor si sunt intotdeauna mandri de nepotii lor neconditionat.

Pe drumul acesta, dintre fericire si intelepciune , copilul se intalneste cu un profesor care stie si vrea sa deseneze aripi , iar copiilor si adolescentilor pe care-i intalnesc le da incredere, le schimba atitudinea disperata sau sovaielnica si-i ajua sa modeleze idealuri.

"Adolescenta nu este doar o perioada importanta a vietii, ci singura perioada cand putem vorbi despre viata in sensul complet al cuvantului"(Michel Houellebecq)