Ti s-a intamplat vreodata sa pierzi pe cineva drag? ... sa il pierzi pentru totdeauna. Si sa stii ca nu il mai poti avea niciodata langa tine. Sa nu poti lupta pentru el. Sa stii ca nu ii mai poti cere iertare, nu il mai poti ierta, nu il mai poti certa. Sa il iubesti fara ca el sa mai stie, sa mai simta iubirea ta. Sa ii vezi chipul in chipurile oamenilor, sa ii vorbesti dar sa nu iti raspunda, sa ii simti mangaierea in bataia vanturilor si saruturile in picaturile de ploaie? Sa ii auzi vorba blanda in cuvintele oamenilor dar sa nu puteti comunica, iar atunci cand esti nadajduit sa il simti acolo langa tine, sa il auzi cum iti cere sa lupti!!!
Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti cuprinsa de un dor, tocmai cand credeai ca ti s-au vindecat ranile si sa plangi sfasiata de acel dor al carui nume si alin nu il cunosti? Nu il recunosti... Sau ti s-a intamplat sa te trezesti strigand un nume la care din pacate nimeni nu iti mai raspune? Sau sa iti simti gustul amar al lacrimilor tale dar sa nu le intelegi rostul, sa nu intelegi de ce plangi?Sau ai vrut vreodata sa-i ceri lui Dumnezeu o clipa, numai o clipa in care sa opreasca timpul si-n clipa asta tu sa-ti privesti viata ca pe un film derulat, astfel sa poti opri izvorul dureii tale si sa iti mai raspunda o data, o secunda cineva la numele pe care il strigi, cineva poate uitat, dar cu nume neuitat, caci numele celui plecat il stii, il porti in suflet.....

Am cantarit trecutul si prezentul si nu au fost mai grele decat viitorul...Viitorul meu ascuns, nenascut, nestiut....cel pe care l-am visat altfel, mereu altfel. Pana cand am obosit sa tot visez si atunci, am plecat la drum...dar drumul nu mi-a fost prieten si tot s-a incalcit pana cand ne-am pierdut unul de celalalt. Balanta ma trage in jos catre drum, dar astazi privesc spre cer si stiu ca raspunsul tuturor intrebarilor este acolo sus, in zborul pasarilor......

nu te voi uita....

In vara aceea...am fost cea mai fericita, gasisem ce mi-am dorit.In vara aceea te-am cunoscut pe TINE, am cunoscut ce e Iubirea, am cunoscut ce e Fericirea...Datorita tie sunt azi ceea ce sunt si pt asta iti multumesc. De multe ori ma intreb de ce a fost sa fie asa? Te iubeam atat de mult....de ce nu mi-ai spus la timp ceea ce simti pentru mine? si totodata ma intreb de ce nu te-am ascultat in aceea seara? Poate ca si acum am fi fost impreuna, am fi fost fericiti...regret enorm, stii asta....Chiar daca te iertam atunci, iubirea noastra era imposibila.
De ce a fost sa fie asa? de ce? pur si simplu de ce?Sufletul mi-e atat de gol, tu mi-ai lasat amintitri care dor. Simt cum pe zi ce trece ma sting usor....Am fost totul si simt ca totul e nimic....Ma intreb mereu acelas lucru: de ce iubim atat de mult persoana cu care nu putem fi?Vreau din tot sufletul sa fii fericit, meriti asta... nu te voi uita....:(