Azi niste prieteni jucau biliard..Eu nu stiu sa joc, dar in timp ce priveam bilele rostogolindu-se, m-am simtit parte din joc..Ca si cum as fi fost o bila, poate chiar aia neagra, care pe tot parcursul jocului este evitata, se loveste de celelalte, de peretii mesei de biliard, insa nu trebuie sa intre in gaura..La fel si eu ma lovesc de oameni, de locuri, de amintiri, de obstacole..dar nu imi gasesc locul. Singura deosebire ar fi ca in cele din urma bila neagra intra in gaura ,dar eu mai raman in joc..Oare pana cand???
NU mai vreau sa ma mintiti!
NU mai vreau sa aud zilnic"O sa fie bine!".
NU mai vreau "Ai sa vezi ca o sa se rezolve!".
Nu mai vreau nici macar sa imi soptiti "Asteapta!"
Nu mai vreau sa "Gandesc pozitiv!"
Nu ma ajuta si basta!Urasc cuvintele astea mai mult decat situatia in sine.Urasc asteptarea!Urasc sa ma mintiti si mai ales,sa ma mint!Ce rost are?Cu ce te consoleaza sa iti zica cineva "o sa fie bine" in timp ce tu te ineci in lacrimi si esti constient 100% ca NU o sa fie bine?!Nu mai ai nici o sansa,si daca tot speri ca o sa fie bine te amagesti la infinit si nu rezolvi nimic.Asta e,accepti situatia,te descarci si apoi,dupa un timp,poate ai forta necesara sa o iei de la capat.Dar ce greu e sa faci toate astea..Sa ai puterea sa infrunti si cel mai crud adevar,sa plangi si sa urli pana nu mai ai aer,sa iti doresti sa nu mai vezi si sa nu mai auzi nimic,sa vrei sa fugi si de cei mai dragi oameni..
Am ajuns la saturatie!Inca un pic si cedez.Nu mai vreau sa sper,nu mai vreau sa cred!NUUUUUUU mai vreeeaaaau!Si atunci tip si dau din picioare ca un copil rasfatat cand nu i se indeplinesc dorintele.Imi inec sperantele in oboseala si imi pun visele in clor,sa iasa toate culorile frumoase din ele!Le-am consumat aiurea si acum nu mai am voie sa ma joc.
Vreau sa ma detasez cumva si sa fiu in stare sa gasesc un ecou lucid al gandurilor mele..Nici nu mai stiu ce vreau si ce nu mai vreau...Pur si simplu..oboseala,raceala,picaturi de ploaie,ceata si mai ales..dor.....
Am pus într-o cutie veche mangaierea ta.
M-am straduit sa asez aici umbrele buzelor tale.
Mi-e greu,dar adaug privirea ta plina de dor.
Si totusi, nu sunt libera de tine…mai era ceva..
Iubirea ce ti-o port....
Mi-o smulg din suflet si o asez in cutie.
Mainile mele tremura pe capacul ei si inlemnesc asa…
Privirea mi-e atintita pe durerea impietrita...
Astept pentru ultima data un semn:
Zornaitul telefonului,vocea ta,
Mainile tale pe umerii mei…
Nimic.
Incerc sa-mi adun puterile si strang ceva din mine
In varfurile degetelor.
E o ultima lupta intre ce-a fost si ce va fi.
Acum ori niciodata!
Inima trage cortina uitarii
Iar degetele apasa intr-un scrasnet surd capacul cutiei…
Din mine se scurge toata minunea vietii
Incui cutia cu o lacrima si o privesc avid.
S-a sfarsit…
"Stai langa mine si priveste-ma
Dormi langa mine si viseaza-ma.
N-are rost sa-ti amintesti ce-a fost
Fiindca tot ce-a fost a trecut.
Canta cu mine si asculta-ma
Plangi pentru mine si salveaza-ma.
Nu e greu sa crezi ca tu esti eu
Si dorinta mea e a ta.
Stinge lumina si aprinde-ma,
Rupe din tine, intregeste-ma,
Opreste-mi visarea si trezeste-ma."
Uite..ploaie..picura.E rece.E atat de rece.Nu am unde sa fug.E negru totul..e vid totul...Intinde mana si atinge.Vezi? E vidul. E nimicul de langa mine..si tu..nu esti aici.Ma omoara vidul.Mi-am amintit din nou de tine....de fapt, mereu ma gandesc la tine...imi inunzi mintea...
Cand stropii de ploaie au cazut..m-am pierdut eu..intr-un decor parca prea ciudat.De ce?Ce se intampla? De ce doare? De ce simt ca dispar incet? Unde mi-au disparut toate visele? Unde s-au risipit deodata? sau au ramas invaluite in mister? Ma simt atat de goala pe interior...
In jurul meu se stinge lumina si coboara stelele.....Plang prin stropii astia mascati si ma revars prin ganduri ce nu le mai pot scrie.Sunt aici, inconjurata de sunetul sinitru al vantului..Imbratisez stropii si cant impreuna cu ploaia....
