Te-am vazut de dimineata rasarind in calea mea
Printre gandurile toate, zambetul ma tulbura
Si ai aparut acolo ca o carte... ce se deschidea
M-ai atins cu o privire, incat nu mai respiram
Imi doream sa fiu acelasi pe care il cunosteam
Insa m-am pierdut cu totul in albastru,
Cand ochii ti-i citeam,
Imi doream in clipa aceea atat de mare
Sa dansez cu tine-n brate, pana zilele vor fi
Tu sa auzi cum inima imi bate tare
Iar eu sa iti spun ce-ai vrea sa stii
Ai sa stii... noaptea cand e luna plina,
De ce-ti pare zi senina, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce vii in lumea mea
Ca un val spre nisipul ce ardea
Ai sa stii, ai sa stii...


Pasii mei se intalnira cu ai tai pe strada mea
Te-am imbratisat cu ochii si cu trupul ce plangea
Am stiut ca dansul care a inceput nu se va termina
Te-am dorit in clipa aceea-atat de mare
Sa ma tii la tine-n brate toate zilele, de-acum...
Sa aud cum inima iti bate tare
Si-ai sa stii ce vreau sa iti spun
Ai sa stii... noaptea cand e luna plina,
De ce-ti pare zi senina, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce vii in lumea mea
Ca un val spre nisipul ce ardea
Ai sa stii de ce nu avem putere
Prinsi intre amar si miere, ai sa stii
Si-ai sa stii de ce dansul ne-nvartea
Ca un foc nebun de rosu ce ardeam
Ai sa stii
Ai sa stii ca suntem unul, ai sa stii...

Candva...

Am tipat si am sarit in sus de fericire...Am iertat greseli de neiertat...!Am facut multe lucruri din impuls...Am fost deceptionata de persoane care credeam k nu vor face asta niciodata!Am luat in bratze pentru a proteja...Am zambit atunci knd inima imi plangea...Am plans ascultand muzica si privind fotografii..Am confundat sentimente...S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe...Am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit k e foarte greu sa uiti...M-am simtit singura intre o mie de persoane... Doar pentru k imi lipsea o singura persoana...Mi-a fost frica de intuneric...Am tremurat de nervi... Am tipat de fericire...Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. Tot ce stiti sunt doar aparentele. Nu faceti altceva decat sa judecati dupa aspectul fizic si nu vreti sa vedeti decat ceea ce va convine. Analizati superficial si apoi va dati cu parerea si credeti ca puteti profita. Cand rad nu inseamna si ca mi-e bine..la fel..cand plang..nu inseamna ca imi merge rau. Daca sunt zile cand ma prefac ca nu vad minciunile...si cred anumite cuvinte...o fac ori din dragoste ori din indiferenta. Chiar daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana...cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele pentru care fac asta. Au fost momente cand am plans...dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic. Esecurile ne si coboara dar ne si inalta. Indiferent cat de rau s-ar comporta si cat de reci ar fi anumite persoane..eu raman la fel...calda. Asa e firea mea. Asta nu inseamna ca sunt fraiera si profita de mine..chiar daca probabil asta au impresia. Viata merge inainte si eu la fel.Si inca ceva...un om nu se schimba niciodata.Doar isi dezvolta anumite calitati sau defecte care le avea inainte. :)

Cat de bun sa fii ca sa visezi? cat de trist sa fii ca sa descoperi ce inseamna existenta? Intr-un vis SUBLIM, as fii invatat sa traiesc... pana acum, am invatat doar sa fiu ALTFEL. Totul e trist daca nu stii ca noaptea poate fii altfel, ca a iubi inseamna sa daruiesti, NU sa ceri! Candva am fost si eu o pata de culoare intr-un labirint fara sfarsit, acum sunt ceea ce a ramas dintr-o lume imensa de dorinte si sperante...

Prietenii sunt acei oameni rari care te întreabă ce mai faci şi apoi aşteaptă să audă răspunsul.


Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.



Un prieten adevărat îţi va rămâne întotdeauna prieten.



Un prieten este cineva care vine când toată lumea a plecat.



Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.

Sunt ganduri care parca cad printre randuri, se topesc in dorinta de a fi exprimate..Striga disperate in capul meu dar refuz sa le ascult. Si totusi, urla ca vreau sa iti vad ochii stralucitori..pentru ca simt asa imi va fi mai cald. Vreau sa imi asez capul pe umarul tau si sa ma strangi in brate. Vreau ploaia mea, ploaia curată...apa de cuvinte ce îmbracă iubirea lumii...şi mai ales, iubirea noastră. Vreau să ne ridicăm spre stele şi de-acolo să colindăm printre ele, cu sufletele pline, eu de-al tău şi tu de-al meu…
Vreau să-ţi simt fericirea, să fiu pentru o clipă zeiţă, să-mi înăbuşi cu un sărut suspinul, să mă ascunzi în palma ta şi noaptea mea să se spargă în luceferi de zi, iar ochii tăi...să-i simt miraţi de propria-mi uimire. Am nevoie şi ziua de lumina lor...din zi îi cunosc, din noapte nu ţin minte decât un licăr...Azi nu mai ştiu, dacă a fost noapte...poate-am visat…Tu m-ai învăţat cu iubire...să uit atâtea…să cred atâtea…
Ne uneşte-o iubire , avem timp prea puţin...nu e vreme de-ajuns pentru câte am fi vrut...ajunge atât...şi totuşi, vrem timp mai mult...
Te strig...te chem...ca să-mi fii aproape, târziu în noapte, când mii de fulgere despică pustii nori. Vreau să fii lângă mine, să-mi aduni nelinişti. Te strig...te chem...îţi şoptesc numele, strângând din pumni...numărând tunete în gând. Te chem să mă ţii în braţe, să-mi alungi întunericul, să-mi alungi spaima de furtuni…Numai tu să mă alini, să-mi răzbuni nopţile în care mi-am cântat...poveşti de iubire.
Vreau să mă ţii de mână...aşa voi şti că nu mă vei pierde...că nu mă voi rătăci...vreau să-ţi mângâi sufletul...aşa voi şti că nu voi pleca de lângă tine…vom fi noi, născuţi din ploi...vom fi două picături de ploaie...

Uneori…

… mi se acreste de viata

… uit sa zambesc

… mi-e dor de copilarie

… ma simt mult prea singura

… mi-e greu sa imi exprim sentimentele si gandurile

… as vrea sa fug in lume

… vreau sa stau izolata de lume cel putin o zi intreaga

... as vrea sa dispar

...

Rascolesc prin mormane de amintiri, ce atarna ca panzele de paianjen intr-o casa parasita. A fost atat de multa liniste aici in ultimul timp, incat s-a depus praful...La fel cum timpul se asterne peste frumos, peste viata, la fel cum zapada acopera orice firicel de viata...E irespirabil, e murdar, e gri... Din cand in cand cuvintele starnesc linistea...Praful se ridica...si purtata pe aripile cuvintelor incerc sa gasesc ceva uitat demult. Idei aruncate la intamplare, cuvinte ce mor pe buze inainte de a fi rostite, iluzii spulberate, poze, poezii, versuri sau melodii, franturi de fraze, simple silabe sau note muzicale, toate se aglomereaza in mintea mea. La ce bun?!Nu ma ajuta sa gasesc ceea ce caut in disperare. Stai..M-am pierdut in aceasta avalansa de trairi. Praful si lacrimile imi incetoseaza privirea, dar nu renunt!Trebuie sa merg mai departe. Pasesc instinctiv tot inainte, chiar daca pot sa ma ranesc. Si ce daca?!Doar m-a durut de atatea ori..si totusi, inca imi mai simt inima pulsand slab in mii de cioburi. Prin geamurile mari, luna imi trimite in ajutor cateva raze palide. Sunt pe cale sa renunt, cand, in ultima clipa imi vad chipul intr-o oglinda prafuita. Dar nu mai eram eu, ci o umbra a celei ce am fost candva..Si atunci am inteles ca am devenit doar un sentiment descompus. Mi-am incheiat cautarea. Nu ma pot regasi. Ecoul tipa...