Ti s-a intamplat vreodata sa pierzi pe cineva drag? ... sa il pierzi pentru totdeauna. Si sa stii ca nu il mai poti avea niciodata langa tine. Sa nu poti lupta pentru el. Sa stii ca nu ii mai poti cere iertare, nu il mai poti ierta, nu il mai poti certa. Sa il iubesti fara ca el sa mai stie, sa mai simta iubirea ta. Sa ii vezi chipul in chipurile oamenilor, sa ii vorbesti dar sa nu iti raspunda, sa ii simti mangaierea in bataia vanturilor si saruturile in picaturile de ploaie? Sa ii auzi vorba blanda in cuvintele oamenilor dar sa nu puteti comunica, iar atunci cand esti nadajduit sa il simti acolo langa tine, sa il auzi cum iti cere sa lupti!!!
Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti cuprinsa de un dor, tocmai cand credeai ca ti s-au vindecat ranile si sa plangi sfasiata de acel dor al carui nume si alin nu il cunosti? Nu il recunosti... Sau ti s-a intamplat sa te trezesti strigand un nume la care din pacate nimeni nu iti mai raspune? Sau sa iti simti gustul amar al lacrimilor tale dar sa nu le intelegi rostul, sa nu intelegi de ce plangi?Sau ai vrut vreodata sa-i ceri lui Dumnezeu o clipa, numai o clipa in care sa opreasca timpul si-n clipa asta tu sa-ti privesti viata ca pe un film derulat, astfel sa poti opri izvorul dureii tale si sa iti mai raspunda o data, o secunda cineva la numele pe care il strigi, cineva poate uitat, dar cu nume neuitat, caci numele celui plecat il stii, il porti in suflet.....