Era doar o fetita de sapte ani cand parintii sai au fost deportati. Acesta este momentul in care incepe tragedia lui Mishke, copila evreica. Deoarece familia careai ii este 'vanduta' e pe cale sa o dea pe mana nazistilor, Mishke se hotaraste sa fuga. Spre est....caci acolo i s-a spus ca ar fi fost deportati parintii ei....Merge din sat in sat, strabate munti si paduri, vede fluviile despre care ii povestise bunicul, in zdrente si desculta, fura pentru a se hrani. Dar copilul plecat in cautarea mamei este 'adoptat' de o lupoaica. Fiarele padurii sunt cele care o ajuta sa supravietuiasca in acele vremuri grele.
Ororile razboiului sunt pretutindeni: vede executii, violuri, lagare de concentrare, iar nemtii sunt pentru ea intruchiparea raului, caci ei sunt cei care i-au furat parintii si copilaria.
Violenta si cruzimea oamenilor din Europa celui de-al Doilea Razboi Mondial ating cote inimaginabile , dar Mishke nu renunta, vrea sa-si gaseasca mama. Dupa ce ani de zile rataceste prin munti, devine ea insasi un lup care se hraneste cu cadavre...

''Incetul cu incetul, am inceput sa vorbesc despre trecutul meu, fragmentat, dezorganizat. Maurice asculta, ma consola, ma privea in timp ce scriam, alte si alte pagini. Era rabdator si discret, incurajandu-ma clipa de clipa. M-a lasat sa-mi golesc sacul, sa pun jos poverile pe care le purtam de atatia ani, prea grele pentru mine.

Am continuat sa scriu si sa spun ceea ce aveam de spus, pentru o eliberare definitiva. Dar nu uit nimic. Memoria este a lor. Parintii mei nu vor imbatrani si nu vor muri niciodata, pentru ca ma gandesc la ei in fiecare zi.

Astazi, visez sa am un loc, departe de zgomotul si de nebunia oamenilor, un loc in care sa-mi reconstruiec raiul pe pamant, cu animale, ciripit de pasari, in linistea si pacea copacilor celor falnici, brazi si mesteceni, pe care ii iubesc atat de mult, si o casa confortabila, cuibul meu.''

(''Printre lupi...''de Misha Defonseca)