Am pus într-o cutie veche mangaierea ta.
M-am straduit sa asez aici umbrele buzelor tale.
Mi-e greu,dar adaug privirea ta plina de dor.
Si totusi, nu sunt libera de tine…mai era ceva..
Iubirea ce ti-o port....
Mi-o smulg din suflet si o asez in cutie.
Mainile mele tremura pe capacul ei si inlemnesc asa…
Privirea mi-e atintita pe durerea impietrita...
Astept pentru ultima data un semn:
Zornaitul telefonului,vocea ta,
Mainile tale pe umerii mei…
Nimic.
Incerc sa-mi adun puterile si strang ceva din mine
In varfurile degetelor.
E o ultima lupta intre ce-a fost si ce va fi.
Acum ori niciodata!
Inima trage cortina uitarii
Iar degetele apasa intr-un scrasnet surd capacul cutiei…
Din mine se scurge toata minunea vietii
Incui cutia cu o lacrima si o privesc avid.
S-a sfarsit…